Mugur Grosu
Puterea

de ziua mea am primit un buchet de floricele roz,

cred că e primul primit în viața mea,

nu că i-aș fi simțit vreodată lipsa –

mereu glumeam că cei ce oferă flori

dac-ar fi fost dinozauri ar fi-ncropit buchete de oameni

pentru a-și curta partenerii

l-am pus în apă, la geam, și-am uitat o vreme de el

până am observat că noi floricele se deschideau,

și celelalte refuzau să se scuture, planta o ducea bine,

parcă uitase că fusese retezată cândva,

ba chiar începuse să-și vadă de viața

pe care-o ducea înainte, își formase în apă

mici firișoare de rădăcină, care s-au înmulțit,

iar deasupra lor i-au dat niște colțișori verzi,

din care s-au format frunzulițe noi,

într-o lună plantam altundeva un lăstar

de la planta jertfită ce-a născut pe altar

telefonul nu se mai încărca decât într-o poziție, pe podea

așa că de câte ori îmi scria, îngenuncheam să citesc,

de fapt, prin fiecare notificare

mă chema să îngenunchez

ca să fiu cât mai scurt, în loc de răspuns

tastam din 2 taste o inimioară,

“mai mic” și “3” [<3],

urmate de cifra 8, adică fără sfârșit

și m-am gândit că dacă

iei două bucăți de 3, le pui să se sărute

și le lipești, ai un 8

de fapt, 3 e un 8 tăiat în două, ca Il visconte dimezzato

al lui Calvino

îngenuncherea aduce sărutul

iar el regenerează

aveam un peștișor de porțelan,

prins cu un fir subțire de ață de-un bețișor

ținut de-un pescar chinez - bibelou

pe care doar ce-l primisem în dar de la ea

îi venise prin poștă de la un pensionar

care-l împachetase cu grijă și-o prevenise

că peștișorul avea codița ciobită

iar azi reușisem să scap pe jos peștișorul

și să-l sparg în două

am fugit să iau Picătura, de parcă-n joc

era chiar viața Peștișorului

și cât am ținut jumătățile strâns lipite

m-am gândit la ființele pe care dacă le tai

se regenerează singure

tu ce putere de regenerare ai?